What next?
Problema
De-a lungul timpului au existat inventii care fie au schimbat radical modul de gandire al oamenilor, fie l-au trecut la un nivel superior: motorul, telefonul, internetul, toate au revolutionat lumea, chiar daca poate nu a fost evident de la inceput. La fel de adevarat este ca oamenii rar vad dincolo de orizontul cunoscut, iar viitorul este de obicei imaginat ducand prezentul la extrem: telefoane cat mai mici, calculatoare cat mai puternice, internet cat mai raspandit. Si apoi ce? Adevaratele salturi nu pot fi prevazute. Uneltele pe care le folosim astazi, le-am construit pentru ca am avut nevoie de ele sau pentru ca aici ne-au condus celelalte unelte?
Citim zilnic zeci de feed-uri RSS, stim ce-a mancat Steve Jobs la pranz si ce startup-uri se vor lansa maine. Ce facem cu atata informatie? Omul a simtit mereu nevoia de cunoastere, dar cum separi lucrurile nesemnificative de cele cu adevarat importante? User Generated Content produce infinit mai mult zgomot decat semnal.
Solutii
Acum 5-6 ani, forumurile erau la moda, discutiile erau centralizate in mii de site-uri, iar eu daca discutam pe 5 din ele, aveam 5 conturi diferite. Acum am un blog, am o voce unica, discutiile s-au transformat in meta-discutii, internetul intr-un imens meta-forum, tinut la un loc de feeduri, technorati, blogroll-uri si trackbacks.
Acelasi lucru se va intampla si cu retelele sociale de acum. Ok, primele 5-6 (mari) care au aparut au fost interesante, era ceva nou. Acum cand auzi de inca o retea sociala, nisata pe cei-care-poarta-crocs-si-asculta-rock, strambi din nas “inca una?”. Google a simtit asta si a lansat treptat niste API-uri: checkout, social graph, opensocial, calendar, contacts, etc. Folosind aceste API-uri se poate gestiona intreaga identitate pe internet a unei persoane, plecand de la cumparaturi si ajungand la prieteni, muzica, documente si destinatii de vacanta.
Peste 5 ani, identitatea unui om nu va mai fi raspandita in 10 locuri (flickr, twitter, facebook, lastfm) ci va fi centralizata intr-un singur punct (pe termen scurt Google), iar toate serviciile vor folosi aceleasi API-uri.
De ce se va intampla asta?
Din motive de eficienta:
- nu vrei sa iti dai datele cartii de credit pe 10 site-uri diferite pentru a putea cumpara ceva
- nu vrei sa stai sa iti aduci aminte ce parola aveai pe facebook, sau, mai rau, daca ai aceeasi parola peste tot, sa iti faci griji ca daca unul din site-uri este spart, atacatorul are parola ta de peste tot
- nu vrei sa adaugi aceiasi 30 de prieteni pe toate retelele “la moda”
Exemplele ar putea continua, but you get my point. Marile site-uri de acum (google, amazon, ebay) au milioane de utilizatori cu informatii personale despre fiecare: ce a cumparat, ce muzica asculta si in ce domeniu lucreaza. Tin aceste informatii sub cheie pentru ca ii ajuta sa faca bani prin reclama targetata. Dar lucrul asta nu poate durala infinit, si va veni o vreme cand se vor deschide si interconecta toate aceste instrumente, asa cum se intampla zilele astea cu Microsoft care isi deschide standardele documentelor office.
Dar acestea nu sunt decat evolutii previzibile ale haosului de acum. Care va fi urmatorul “salt”?
E o intrebare retorica, o sa il recunoastem cand ne vom trezi in fata lui.
Si astfel revin la una din primele intrebari: noi hotaram salturile, sau salturile hotarasc salturile?
Puternică întrebare. Din păcate e ÅŸi una controversată…
Greu de raspuns, eu fac salturi de pe blog pe blog, nici eu nu stiu daca din cauza de lipsa de ocupatie sau pentru ca mi se par atat de interesante incat am devenit addicted. Revenind la subiect, ma intereseaza daca poti sa explici un pic cum functioneaza API urile pentru ca fac parte din multitudinea de oameni care are conturi peste tot, chiar daca mult mai organizate decat altii, dar tot mi-ar placea sa ma loghez undeva si sa le am pe toate la un loc. am vazut ca s-au lansat opensocial etc, dar nu am inteles daca se instaleaza ceva, daca adaugi ceva, pe scurt care e treaba?
Salut Andrei,
Ai pus o intrebare foarte frumoasa si care lasa mult loc pentru dezbateri. Ne cunoastem, dar nu foarte bine si imi face mare placere sa purtam acest dialog de la distanta. De asemenea putem spune ca intre noi este o diferenta de cateva generatii ca sia ani, dar eu o consider de aproape jumatate de generatie (o generatie e definita ca distanta intre un parinte si un copil).
Aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu acum vreo 10 ani cand tocmai ma pregateam sa termin facultatea.
Asistam la niste lucruri foarte efervescente in jurul meu, primul boom de crestere al internetului, se apropia cu pasi vertiginosi primul boom al dot comului care anunta o era a vanzarilor in spatiul on-line. comunicatiile mobile care erau vazute la nivel aspirational in acea perioada. Totul ma faceam sa ma intreb: what’s next?! Se spune ca cine are raspunsul la aceasta intrebare face parte din privilegiata categorie a miliardarilor. Pentru mine, raspunsul a venit si what’s next a fost eBay, FaceBook, Blogspot, Linkedin, YouTube. Dupa cum se poate vedea nici oamenii care au facut miliardele nu au avut intreg raspunsul la what’s next. ci doar o parte din el. Dar marele talent al lor a fost faptul ca au simtit, au crezut si au facut viitorul. Si daca ii bagam si pe “granzi”in ecuatie, vedem ca ei influenteaza viitorul, fac multe parti din viitorul nostru dar nu pot vedea tot. De aceea mai e loc sa si cumpere chestii care le simt si au date sa vada ca vor fi parti din viitor. Cel mai bun exemplu este YouTube.
Fiecare la randul nostru am avut un soc al vremii, ne gandeam la ce dracu ne trebuie telefon mobil cand toata viata ne-am lasat mesaje la bunicile care ne-au crescut si ne dadeam intalnire la ore fixe, in puncte fixe, si chiar ne intalneam. Nu facem gestul mecanic de a pune telefonul la ureche si incepe prin “salut, unde esti ca eu sunt …”. Toate aceste evolutii a fost o combinatie reusita de tehnologie, inovatie, comoditate, utilitate si aspirational. Evolutiile care au stiut sa inglobeze toate aceste elemente intr-o deosebit de complexa ecuatie au reusit. Unele au si esuat lamentabil si aici un exemplu care imi vine acum in cap este casca VR care acum mai mult de 10 ani era considerata cel mai tare lucru. Unde e azi?! … tot acolo, nu ..mai rau, nici macar nu mai e trendy.
Intrebi ce facem cu aceste informatii. Le procesam …. fiecare cat vrea si cat poate. Informatia de azi este tot mai bruta, mai putin distorsionata. Si aici iti pot face o explicatie foarte rapida: acum 10 ani cand cumparai un televizor puteai vedea doar plinatul de marketing care iti punea numai strenghts in fata si ascundea bine weaks. Mai aveai o revista de specialitatte in care citeai diverse reviewuri mai mult sau mai putin obiective, influentate si ele de volumul de publicitate cumparata in revista, etc. Dar azi ai Google. Observi ca spun google si nu internet, desi internet aveai si atunci, si chiar google aveai si atunci. Dar nu acelasi google, cum nu si acelasi internet. Acum poti vedea opinia bruta a miilor de cumparatori despre acel produs. Problema e sa o agregi, sa o ponderezi si sa stii sa iti faci propria parere despre lucruri si situatii.
Revenind la intrebarea ta, am sa incerc sa-ti dau un raspus simplu si condensat: you’re next! Modul in care vezi tu aceasta paradigma a prezentului, ceea ce consumi, ceea ce ridici sau scufunzi va dicta what next. si cel mai important, avand in vedere ca esti programator, (desi nu mai e demult obligatoriu sa fii pentru a putea dezvolta afacerile viitorului) poti modela viitorul. Poti vedea viitorul prin ochii unui programator ceea ce e sabie cu doua fete. De multe ori cand esti prea aproape sau prea implicat nu mai ai relaxarea sa vezi adevaratele oportunitati, sau esti mult prea riguros cu ele.
Imi place ca ti-ai pus aceasta intrebare, sper sa iti placa si sa intelegi raspunsul meu. Iti doresc sa ai marea sansa de a fi unul din arhitectii viitorului. Ca si noi, ai o mare sansa pe care sper sa o fructifici.