Unde tragem linie?
Pana la aparitia internetului si a mass-mediei moderne existau niste limitari fizice cu care oamenii erau comfortabili. Distante, ziduri. Pentru a vorbi cu un om trebuia de cele mai multe ori sa te vezi fata in fata cu el, moment in care intrau in functiune niste restrictii auto-impuse. Pe internet esti un nume si eventual o poza. Ti se ofera libertatea de a spune orice sub protectia anonimatului si accesul la o audienta uriasa. Singurele limitari pe care le avem (cei care le avem) pe internet sunt cele cu care venim de acasa: un anumit respect pentru articolul la care comentezi, pentru omul cu care conversezi prin IM, pentru imaginea pe care ti-o faci pe retelele sociale, pozele pe care le pui, mesajele pe care le schimbi cu “prietenii” de pe Facebook. Potentialul de abuz e urias. Si nu cred ca e vorba de lipsa unei educatii in sensul asta, ci de ceva mai grav decat atat: lucrurile se misca din ce in ce mai repede si nu avem timp sa ne obisnuim cu toate implicatiile sociale ale internetului si consumului de mass-media in general.
Deja retelele sociale (si jocurile MMORPG) sunt comparate cu drogurile, YouTube abunda de filmulete cu reactii absurde ale adolescentilor carora li se interzice sa mai joace WoW. Sunt sigur ca nimeni care controleaza un flux media nu-si pune probleme etice asupra a ceea ce vinde, atata timp cat lumea cumpara. Aici intra si ziarele de scandal, televiziunile dubioase (nu dau nume, nu e un caz singular, stiti cu totii). Scandaluri, vedete, desensibilizarea la evenimente tragice. Nu fac morala, si eu sunt la fel: constat ca e razboi in Iran si inchid tabul. Next! Televiziunea, daca nu prosteste, in cel mai bun caz iti mananca timpul. Mai si platim pentru asta…
Exista un echilibru foarte delicat intre libertatea de exprimare si responsabilitatea promovarii elementelor daunatoare in societate, “daunatoare” fiind cuvantul cheie. Existenta cererii nu implica neaparat existenta ofertei, dar cei cu putere de decizie tin cont de un singur lucru, banul.
Results 1 – 10 of about 9,780,000 for social networks addiction
PS: poza este de aici.
Pune un comentariu
De acord.
Insa, vina nu este a lupului ca e lup.
Lacomii si avizii de putere vor fi atrasi in continuare de polii de putere politica/financiara. Ei asa sunt si pot fi luati ca atare.
Statul e o conventie, la volanul careia insa stau niste indivizi cu scrupule putine. Sau deloc. Cei vinovati, insa, suntem in mare parte noi. Adica cei care inteleg bine mecanismele de adictie, eventual le-am si experimentat/dezvoltat inconstient, dar rasuflam usurati si ne vedem de traiul nostru insular datator de senzatii ceva mai reale, vii. Pentru ca daca nu am face asa, am putea intelege educatia ca si vector principal de schimbare sociala. Am putea chiar genera un sistem educational on-line. Am putea crea platforme (tot web) la care sa adere acei oameni care ar fi voluntari, dar sunt lenesi (sau comozi) si care sa ofere timp/energie, stand cu fundul in fata laptopului. Si sa se si simta utili facand asta. Pentru ca statul/ ministerul invatamantului/ ONG-urile sunt mai mult decat depasite de evenimentele astea. Sunt prea greoaie ca sa tina pasul cu ce se naste in fiecare secunda.