Grandocardia este un fenomen foarte raspandit in tarile occidentale.
Am realizat un sondaj pentru a afla cat de informati sunt oamenii din Romania legat de acest fenomen si daca nu cumva exista cativa grandocardiaci si pe la noi.

Grandocardiacul este un personaj care nu prea se potriveste cu profilul romanului clasic.
Este un om iubitor care traieste pentru a-si ajuta semenii.

Mai multe detalii in curand la adresa www.grandocardiac.ro

Oamenii de la TextWise au creat un motor puternic de analiza semantica pe text si ofera 1 milion de dolari celor care vin cu idei solide pentru diferite moduri in care ar putea fi implementata aceasta tehnologie. In principiu algoritmul analizeaza textul si genereaza “Semantic Signatures”, clasificari ale subiectelor abordate in acel bloc de text. Cam ce face si Google AdSense.

SemanticHacker.com is home of the TextWise SemanticHacker API and we’re bold enough to call it the world’s first open API for semantic discovery.

The SemanticHacker API generates Semantic Signatures. A Semantic Signature is a representation of ALL concepts covered in a block of text. Each block of text contains semantic dimensions with associated weights. The dimension weights capture the strength of each concept in the block of text.

Ce presupune concursul:

What will make you a winner in the SemanticHacker Innovators’ Challenge?

Develop a software prototype, business plan or both that will have demonstrable commercial viability and the potential for significant financial impact on the application space to which it is applied.

Premiul este acordat in transe: 100.000$ in momentul acceptarii ideii si ceilalti 900.000$ din castigurile generate de respectiva idee dupa implementare.

Mai multe detalii, precum si posibilitatea de a testa tehnologia TextWise, gasiti pe site-ul SemanticHacker.

Cum maine seara voi avea o prezentare despre acest subiect la intalnirea Wurbe #7, am zis ca n-ar strica sa-mi sintetizez ideile printr-un post pe blog :).

Microformatele sunt un set de standarde deschise (oricine poate propune un draft nou) prin care se defineste un sistem de marcare a informatiilor relevante despre un anumit lucru: persoana, eveniment, CV, etc. Ce inseamna asta mai pe romaneste? Inseamna ca daca eu imi fac pe site o pagina separata in care imi pun in format HTML CV-ul, el va putea fi citit in primul rand de catre oameni, pe cand un program nu va sti sa faca ordine si sa dea un sens acelor propozitii scrise de mine in CV, fara sa mai punem la socoteala faptul ca un CV poate fi scris in romana si altul in engleza.

Microformatele vin si propun un set de nume de clase prin care se marcheaza si clasifica o bucata de text ca fiind ceva relevant, indexabil, semantic: numele unei persoane, numarul de telefon, data si locul unei intalniri, un item din experienta mea profesionala.

Exemplu concret de text formatat conform standardelor hCalendar si hCard, care descrie intalnirea Wurbe de luni:

<div class="vevent">
	<h3 class="summary">Intalnirea wurbe #7</h3>
	<p class="description">Veniti cu totii luni la intalnirea dezvoltatorilor web din Bucuresti!</p>
	<p>Intalnirea incepe la <abbr class="dtstart" title="2008-03-17T18:00:00+02:00">6 seara</abbr> si tine pana <abbr class="dtend" title="2008-03-17T23:00:00+02:00">tarziu in noapte</abbr>.</p>
	<p class="vcard">Va avea loc la
	<span class="location">
		<span class="fn org">sediul Adobe din cladirea Anchor Plaza</span>,
		<span class="street-address">B-dul Timisoara nr. 26</span>,
		<span class="locality">Bucuresti</span>,
		cod postal <span class="postal-code">061331</span>,
		<span class="country-name">Romania</span>.
		Ne gasiti la emailul <a href="..." class="email">contact@domain.com</a>
	</span>
	</p>
</div>

Acest cod HTML pus in pagina va arata asa:

Intalnirea wurbe #7

Veniti cu totii luni la intalnirea dezvoltatorilor web din Bucuresti!

Intalnirea incepe la 6 seara si tine pana tarziu in noapte.

Va avea loc la sediul Adobe din cladirea Anchor Plaza, B-dul Timisoara nr. 26, Bucuresti, cod postal 061331, Romania. Ne gasiti la emailul contact@domain.com

Desi textul are o exprimare dubioasa chiar si pentru limba romana, el contine totusi toate informatiile necesare la localizarea sa absoluta in timp si spatiu.

Acele clase speciale, asociate fiecarei bucati de text, sunt definite in wiki-ul microformats.org. “fn” inseamna “formatted name”, iar “vevent” si “vcard” definesc tipul de continut din interior. Structurand aceasta bucata de text folosind sistemul de clase microformats, i-am dat un sens. Nu mai este doar o insiruire de cuvinte, ci este un eveniment, ale carui detalii pot fi citite si indexate fara probleme de alte site-uri si ii asigura o portabilitate care trece peste limitarile de limba, exprimare, etc.

Exista mai multe standarde in acest moment, printre care: hCard (definirea de persoane, locuri si organizatii), hResume (CV-uri), hCalendar (evenimente), hReview (recenzii la produse, servicii, evenimente), XFN (reteaua de prieteni si relatia cu fiecare).

Dupa cum se observa, microformatele sunt gandite pe sistemul de clase HTML deja existent, ceea ce asigura o portabilitate foarte mare. Daca eu si alti 10 oameni ne-am scrie cate un CV pe site-urile personale, fiecare folosind alta ordine, alta formulare, limba si structura HTML, dar toate compatibile cu standardul hResume, ar putea aparea apoi un site care sa indexeze toate aceste CV-uri intr-o baza de date.

Microformatele sunt deja folosite pe multe site-uri sociale (facebook, twitter, flickr, wordpress, yahoo, linkedin, google maps, digg, you name it…) si exista implementari de clase pentru parsarea / generarea formatelor uzuale. Un exemplu de aplicatie directa este transferarea fara efort a datelor personale de contact si listei de prieteni de pe o retea sociala pe alta.

Further reading:

• Microformats home
• Vitamin: Add microformats magic to your site

Problema

De-a lungul timpului au existat inventii care fie au schimbat radical modul de gandire al oamenilor, fie l-au trecut la un nivel superior: motorul, telefonul, internetul, toate au revolutionat lumea, chiar daca poate nu a fost evident de la inceput. La fel de adevarat este ca oamenii rar vad dincolo de orizontul cunoscut, iar viitorul este de obicei imaginat ducand prezentul la extrem: telefoane cat mai mici, calculatoare cat mai puternice, internet cat mai raspandit. Si apoi ce? Adevaratele salturi nu pot fi prevazute. Uneltele pe care le folosim astazi, le-am construit pentru ca am avut nevoie de ele sau pentru ca aici ne-au condus celelalte unelte?

Citim zilnic zeci de feed-uri RSS, stim ce-a mancat Steve Jobs la pranz si ce startup-uri se vor lansa maine. Ce facem cu atata informatie? Omul a simtit mereu nevoia de cunoastere, dar cum separi lucrurile nesemnificative de cele cu adevarat importante? User Generated Content produce infinit mai mult zgomot decat semnal.

Solutii

Acum 5-6 ani, forumurile erau la moda, discutiile erau centralizate in mii de site-uri, iar eu daca discutam pe 5 din ele, aveam 5 conturi diferite. Acum am un blog, am o voce unica, discutiile s-au transformat in meta-discutii, internetul intr-un imens meta-forum, tinut la un loc de feeduri, technorati, blogroll-uri si trackbacks.

Acelasi lucru se va intampla si cu retelele sociale de acum. Ok, primele 5-6 (mari) care au aparut au fost interesante, era ceva nou. Acum cand auzi de inca o retea sociala, nisata pe cei-care-poarta-crocs-si-asculta-rock, strambi din nas “inca una?”. Google a simtit asta si a lansat treptat niste API-uri: checkout, social graph, opensocial, calendar, contacts, etc. Folosind aceste API-uri se poate gestiona intreaga identitate pe internet a unei persoane, plecand de la cumparaturi si ajungand la prieteni, muzica, documente si destinatii de vacanta.

Peste 5 ani, identitatea unui om nu va mai fi raspandita in 10 locuri (flickr, twitter, facebook, lastfm) ci va fi centralizata intr-un singur punct (pe termen scurt Google), iar toate serviciile vor folosi aceleasi API-uri.

De ce se va intampla asta?

Din motive de eficienta:

• nu vrei sa iti dai datele cartii de credit pe 10 site-uri diferite pentru a putea cumpara ceva
• nu vrei sa stai sa iti aduci aminte ce parola aveai pe facebook, sau, mai rau, daca ai aceeasi parola peste tot, sa iti faci griji ca daca unul din site-uri este spart, atacatorul are parola ta de peste tot
• nu vrei sa adaugi aceiasi 30 de prieteni pe toate retelele “la moda”

Exemplele ar putea continua, but you get my point. Marile site-uri de acum (google, amazon, ebay) au milioane de utilizatori cu informatii personale despre fiecare: ce a cumparat, ce muzica asculta si in ce domeniu lucreaza. Tin aceste informatii sub cheie pentru ca ii ajuta sa faca bani prin reclama targetata. Dar lucrul asta nu poate durala infinit, si va veni o vreme cand se vor deschide si interconecta toate aceste instrumente, asa cum se intampla zilele astea cu Microsoft care isi deschide standardele documentelor office.

Dar acestea nu sunt decat evolutii previzibile ale haosului de acum. Care va fi urmatorul “salt”?
E o intrebare retorica, o sa il recunoastem cand ne vom trezi in fata lui.
Si astfel revin la una din primele intrebari: noi hotaram salturile, sau salturile hotarasc salturile?

Dupa aproape 2 ani de freelancing am hotarat sa ma angajez, destinatia fiind MB Dragan. Sunt acolo de vreo 3 saptamani si sunt foarte multumit de alegerea facuta. Mediul e placut, proiectele la care lucrez sunt super tari, dar cel mai important lucru este ca ma inteleg foarte bine cu oamenii cu care lucrez. Am vrut sa vad si cum e ca angajat, si nu e rau deloc :).

In curand o sa anunt lansarea catorva proiecte (la care lucrez ca freelancer, nu personale) care se afla pe ultima suta de metri.

Ieri ne-a facut o vizita TVR-ul la agentie pentru un reportaj despre bloguri, mi-au luat si mie interviu, se va difuza intr-una din zilele astea la stiri :).
UPDATE: Link catre reportajul TVR

Si ca sa nu fie degeaba postul:

• 30 Usability Issues To Be Aware Of
• Best Practices For Bulletproof E-Mail Delivery
• What I learned from starting my own business

Nu era suficient ca ne fac de ras tiganii cersetori prin toata Europa. Nu era suficient ca avem oricum o reputatie de “armpit country”, cu vampiri si oameni inapoiati. Trebuia sa apara un deliciu webdoizero care sa confirme stereotipurile astea tuturor celor care inca erau in dubii.

Fratilor, ne pun astia ceva in apa? Avem cersitul in sange?! Chiar trebuie sa ne coboram atat de jos incat sa ne bazam afacerile pe cersit? Voi chiar nu va dati seama cat de gresita e chestia asta de la bun inceput? Cum poti sa ai un simt al valorii, sa stii apreciezi un proiect, cand tie ti-au picat UN MILION DE DOLARI din cer, de la altii care au muncit pentru banii astia si care se gandesc ca prin aceasta mica “donatie” au ajutat si ei o tara din lumea a treia?

Un start-up trebuie sa aiba o idee, un plan de dezvoltare si de monetizare, trebuie sa creasca organic, sa atraga investitori prin potentialul ei, nu prin mila.

Citez de pe FAQ-ul site-ului:

what are you going to do with the money?
That’s an easy one! The money’s going to Romanian web start-ups!

so you’re not going to buy that Macbook Air?
Of course I will! :) I’ll probably buy a bunch of them.

Chiar daca probabil (sper) ca chestia cu macbook-ul a fost o gluma, a fost una foarte neinspirata. Iar faptul ca autorul proiectului nu ofera un plan concret referitor la scopul “donatiilor” face lucrurile cu atat mai rele.

Aceasta actiune cerseste bani in numele dezvoltarii internetului romanesc, si mie ca tanar antreprenor mi-e rusine de asta.

Ma bucur sa anunt ca astazi lansam StudentMarket.ro, panoul de anunturi adresat studentilor din toata tara.

StudentMarket.ro a fost gandit ca un site de anunturi foarte usor de folosit, prietenos, care nu-ti sta in cale si te ajuta sa gasesti cat mai repede ceea ce ai nevoie.

Designul si identitatea au fost asigurate de cei de la Baritchi Advertising, cu mentiune speciala pentru Graft.

Comentariile, criticile si sugestiile sunt binevenite :).
Aveti la dispozitie pe site un formular de contact prin care puteti lua oricand legatura cu noi. Avem deja stabilite milestones pentru urmatoarele cateva luni, timp in care vom implementa o serie de imbunatatiri ce il vor departaja de alte site-uri din domeniu.

Urmeaza o campanie de promovare offline in principalele campusuri studentesti din Bucuresti.

Stay tuned!

Prima editie Best Blog Design s-a incheiat, iar castigatorii sunt pe site.

CATEGORIA “TEME ORIGINALE“
1. Alex Buga
2. Adi Pintilie
2. Yacana.ro
3. Lomographik
3. So Fash’ On

CATEGORIA “TEME ADAPTATE“
1. Valean.eu
2. Alex Cristache
3. Adrian Labos

Felicitari castigatorilor, precum si organizatorilor si juriului! E un mic pas spre organizarea unei alternative la “the big bad wolf”.

PS: Adi Labos are un succes dublu, prietenii stiu de ce ;)

PS2: interesting fact: eu am implementat (pe wordpress) 2 dintre temele originale castigatoare :)

“If you have an apple and I have an apple and we exchange these apples then you and I will still each have one apple. But if you have an idea and I have an idea and we exchange these ideas, then each of us will have two ideas.” – George Bernard Shaw

Scenariu: tu, gigel-programator-expert, esti contactat de un client sa ii dezvolti un proiect. Semnezi un contract de confidentialitate pe X ani si un contract de cedare a “tuturor drepturilor de proprietate intelectuala” asupra codului furnizat. Te apuci sa scrii proiectul, il scrii cum poti tu mai bine (ca doar de-asta esti expert, nu?), iar intr-o zi il termini si il livrezi.

Peste ceva timp esti contactat de un alt client, pentru un proiect foarte asemanator cu primul, dar fara alta legatura (de genul “am auzit ca ai facut aia, vreau si eu la fel”). Pur si simplu un alt proiect asemanator (sa fim seriosi, nu exista o foarte mare varietate de modele de site-uri pe lumea asta). Tu, gigel, avand o constiinta bine dezvoltata, iti pui intrebarea: “cum scriu eu acest proiect la standardele mele ridicate, avand totusi grija sa nu semene codul prea mult cu cel de la primul proiect ca sa nu am apoi probleme? ma fortez sa-l scriu altfel? wtf?”.

Orice programator experimentat stie ca de la un anumit nivel in sus intri in niste “patternuri” de proiectare si programare, modele pe care le repeti la orice proiect: felul cum scrii si incluzi modulele, cum tratezi userii, formularele, etc.

Asa ca esti pus intr-o situatie destul de absurda, si incepi sa-ti pui si mai multe intrebari.

• Cum poate cineva sa ingradeasca o metoda de a rezolva o problema?
• Cum poti tu sa eviti sa rezolvi o problema intr-un anumit fel (care tie ti se pare foarte destept) doar pentru ca aceasta rezolvare ai vazut-o intr-o bucata de cod asupra careia altcineva detinea drepturi de proprietate intelectuala?
• Poti spune ca ai furat (la modul penal) aceasta solutie daca totusi o folosesti in continuare?
• Poti spune ca ai “eliberat” acea bucata de cod daca o rescrii putin? Hah!
• Ce mai inseamna proprietatea asupra unui produs daca toate partile sale componente sunt astfel libere?

O abordare (practica, nu filozofica) asupra problemei este cea din articolul 10 Absolute `Nos!` for Freelancers

In my Terms and Conditions that I require all new clients to sign, I make sure they know that (1) their code has utilized code from other projects which I haven’t charged them for
(2) I will probably use code from their project on other projects
(3) they own the code and implementation of the project (finished website), but not the actual code pieces (login system, image uploader, etc.).
I pride myself in productivity and speed, and I need to use other code all the time to accomplish this.

Exista vreo legislatie in vigoare in Romania care defineste “proprietatea intelectuala”?