idevelop.ro | intelligent web solutions: Just another WordPress weblog

Interviu pentru Radio Guerilla

Azi, 25 august 2009, am fost live la Radio Guerilla

(mp3) idevelop live la radio guerilla

“Longest Poem” in the press

19 Aug 2009: CNN
Strangers gather on Web to make collective art

21 Aug 2009: The Telegraph
‘Longest poem in the world’ written on Twitter

24 Aug 2009: Adevarul
Cum se scrie cea mai lunga poezie

24 Aug 2009: MediaFax
Un roman a realizat un program care scrie cea mai lunga poezie din lume, de pe Twitter

25 Aug 2009: Gandul
Poezii din pixeli pe Twitter, inventia unui student roman

25 Aug 2009: Zeit Online
Automatisches Gedicht aus Twitter-Zeilen

25 Aug 2009: Antena 3
Un student roman a inventat programul care compune cea mai lunga poezie din lume cu postari Twitter

“Longest Poem” featured on CNN.com

The Longest Poem in the World, my experiment that I previously told you about was just featured in an article on CNN Technology.

Strangers gather on Web to make collective art.

Enjoy

Unde tragem linie?

Pana la aparitia internetului si a mass-mediei moderne existau niste limitari fizice cu care oamenii erau comfortabili. Distante, ziduri. Pentru a vorbi cu un om trebuia de cele mai multe ori sa te vezi fata in fata cu el, moment in care intrau in functiune niste restrictii auto-impuse. Pe internet esti un nume si eventual o poza. Ti se ofera libertatea de a spune orice sub protectia anonimatului si accesul la o audienta uriasa. Singurele limitari pe care le avem (cei care le avem) pe internet sunt cele cu care venim de acasa: un anumit respect pentru articolul la care comentezi, pentru omul cu care conversezi prin IM, pentru imaginea pe care ti-o faci pe retelele sociale, pozele pe care le pui, mesajele pe care le schimbi cu “prietenii” de pe Facebook. Potentialul de abuz e urias. Si nu cred ca e vorba de lipsa unei educatii in sensul asta, ci de ceva mai grav decat atat: lucrurile se misca din ce in ce mai repede si nu avem timp sa ne obisnuim cu toate implicatiile sociale ale internetului si consumului de mass-media in general.

Deja retelele sociale (si jocurile MMORPG) sunt comparate cu drogurile, YouTube abunda de filmulete cu reactii absurde ale adolescentilor carora li se interzice sa mai joace WoW. Sunt sigur ca nimeni care controleaza un flux media nu-si pune probleme etice asupra a ceea ce vinde, atata timp cat lumea cumpara. Aici intra si ziarele de scandal, televiziunile dubioase (nu dau nume, nu e un caz singular, stiti cu totii). Scandaluri, vedete, desensibilizarea la evenimente tragice. Nu fac morala, si eu sunt la fel: constat ca e razboi in Iran si inchid tabul. Next! Televiziunea, daca nu prosteste, in cel mai bun caz iti mananca timpul. Mai si platim pentru asta…

Exista un echilibru foarte delicat intre libertatea de exprimare si responsabilitatea promovarii elementelor daunatoare in societate, “daunatoare” fiind cuvantul cheie. Existenta cererii nu implica neaparat existenta ofertei, dar cei cu putere de decizie tin cont de un singur lucru, banul.

Results 1 – 10 of about 9,780,000 for social networks addiction

PS: poza este de aici.

Cea mai lunga poezie din lume

The Longest Poem in the World este un experiment facut de mine cu twitter. Tweeturile sunt agregate real-time din timeline-ul public si sunt grupate in asa fel incat sa produca versuri care rimeaza.

Enjoy

http://www.longestpoemintheworld.com/

Am fost la Geek Meet Craiova

Aseara, 23 februarie, s-a tinut a treia editie Geek Meet Craiova, organizata de asociatia PR Patrat. Prezentatorii au prezentat frumos, intrebatorii au intrebat frumos. Eu am vorbit un pic prea tehnic, cred ca am si auzit pe cineva sforaind la un moment dat, dar n-am ce sa-i fac. Partea buna e ca am fost invitat sa prezint aceeasi chestie la Geek Meet Cluj, candva spre sfarsitul lui martie. O sa fac tot posibilul sa ajung .

Pentru cei interesati, prezentarea mea de aseara o puteti descarca de aici:

Scalarea aplicatiilor web

Cautam grandocardiaci

Grandocardia este un fenomen foarte raspandit in tarile occidentale.
Am realizat un sondaj pentru a afla cat de informati sunt oamenii din Romania legat de acest fenomen si daca nu cumva exista cativa grandocardiaci si pe la noi.

Grandocardiacul este un personaj care nu prea se potriveste cu profilul romanului clasic.
Este un om iubitor care traieste pentru a-si ajuta semenii.

Mai multe detalii in curand la adresa www.grandocardiac.ro

SemanticHacker, the 1.000.000$ challenge

Oamenii de la TextWise au creat un motor puternic de analiza semantica pe text si ofera 1 milion de dolari celor care vin cu idei solide pentru diferite moduri in care ar putea fi implementata aceasta tehnologie. In principiu algoritmul analizeaza textul si genereaza “Semantic Signatures”, clasificari ale subiectelor abordate in acel bloc de text. Cam ce face si Google AdSense.

SemanticHacker.com is home of the TextWise SemanticHacker API and we’re bold enough to call it the world’s first open API for semantic discovery.

The SemanticHacker API generates Semantic Signatures. A Semantic Signature is a representation of ALL concepts covered in a block of text. Each block of text contains semantic dimensions with associated weights. The dimension weights capture the strength of each concept in the block of text.

Ce presupune concursul:

What will make you a winner in the SemanticHacker Innovators’ Challenge?

Develop a software prototype, business plan or both that will have demonstrable commercial viability and the potential for significant financial impact on the application space to which it is applied.

Premiul este acordat in transe: 100.000$ in momentul acceptarii ideii si ceilalti 900.000$ din castigurile generate de respectiva idee dupa implementare.

Mai multe detalii, precum si posibilitatea de a testa tehnologia TextWise, gasiti pe site-ul SemanticHacker.

What next?

Problema

De-a lungul timpului au existat inventii care fie au schimbat radical modul de gandire al oamenilor, fie l-au trecut la un nivel superior: motorul, telefonul, internetul, toate au revolutionat lumea, chiar daca poate nu a fost evident de la inceput. La fel de adevarat este ca oamenii rar vad dincolo de orizontul cunoscut, iar viitorul este de obicei imaginat ducand prezentul la extrem: telefoane cat mai mici, calculatoare cat mai puternice, internet cat mai raspandit. Si apoi ce? Adevaratele salturi nu pot fi prevazute. Uneltele pe care le folosim astazi, le-am construit pentru ca am avut nevoie de ele sau pentru ca aici ne-au condus celelalte unelte?

Citim zilnic zeci de feed-uri RSS, stim ce-a mancat Steve Jobs la pranz si ce startup-uri se vor lansa maine. Ce facem cu atata informatie? Omul a simtit mereu nevoia de cunoastere, dar cum separi lucrurile nesemnificative de cele cu adevarat importante? User Generated Content produce infinit mai mult zgomot decat semnal.

Solutii

Acum 5-6 ani, forumurile erau la moda, discutiile erau centralizate in mii de site-uri, iar eu daca discutam pe 5 din ele, aveam 5 conturi diferite. Acum am un blog, am o voce unica, discutiile s-au transformat in meta-discutii, internetul intr-un imens meta-forum, tinut la un loc de feeduri, technorati, blogroll-uri si trackbacks.

Acelasi lucru se va intampla si cu retelele sociale de acum. Ok, primele 5-6 (mari) care au aparut au fost interesante, era ceva nou. Acum cand auzi de inca o retea sociala, nisata pe cei-care-poarta-crocs-si-asculta-rock, strambi din nas “inca una?”. Google a simtit asta si a lansat treptat niste API-uri: checkout, social graph, opensocial, calendar, contacts, etc. Folosind aceste API-uri se poate gestiona intreaga identitate pe internet a unei persoane, plecand de la cumparaturi si ajungand la prieteni, muzica, documente si destinatii de vacanta.

Peste 5 ani, identitatea unui om nu va mai fi raspandita in 10 locuri (flickr, twitter, facebook, lastfm) ci va fi centralizata intr-un singur punct (pe termen scurt Google), iar toate serviciile vor folosi aceleasi API-uri.

De ce se va intampla asta?

Din motive de eficienta:

• nu vrei sa iti dai datele cartii de credit pe 10 site-uri diferite pentru a putea cumpara ceva
• nu vrei sa stai sa iti aduci aminte ce parola aveai pe facebook, sau, mai rau, daca ai aceeasi parola peste tot, sa iti faci griji ca daca unul din site-uri este spart, atacatorul are parola ta de peste tot
• nu vrei sa adaugi aceiasi 30 de prieteni pe toate retelele “la moda”

Exemplele ar putea continua, but you get my point. Marile site-uri de acum (google, amazon, ebay) au milioane de utilizatori cu informatii personale despre fiecare: ce a cumparat, ce muzica asculta si in ce domeniu lucreaza. Tin aceste informatii sub cheie pentru ca ii ajuta sa faca bani prin reclama targetata. Dar lucrul asta nu poate durala infinit, si va veni o vreme cand se vor deschide si interconecta toate aceste instrumente, asa cum se intampla zilele astea cu Microsoft care isi deschide standardele documentelor office.

Dar acestea nu sunt decat evolutii previzibile ale haosului de acum. Care va fi urmatorul “salt”?
E o intrebare retorica, o sa il recunoastem cand ne vom trezi in fata lui.
Si astfel revin la una din primele intrebari: noi hotaram salturile, sau salturile hotarasc salturile?

Proprietatea intelectuala

“If you have an apple and I have an apple and we exchange these apples then you and I will still each have one apple. But if you have an idea and I have an idea and we exchange these ideas, then each of us will have two ideas.” – George Bernard Shaw

Scenariu: tu, gigel-programator-expert, esti contactat de un client sa ii dezvolti un proiect. Semnezi un contract de confidentialitate pe X ani si un contract de cedare a “tuturor drepturilor de proprietate intelectuala” asupra codului furnizat. Te apuci sa scrii proiectul, il scrii cum poti tu mai bine (ca doar de-asta esti expert, nu?), iar intr-o zi il termini si il livrezi.

Peste ceva timp esti contactat de un alt client, pentru un proiect foarte asemanator cu primul, dar fara alta legatura (de genul “am auzit ca ai facut aia, vreau si eu la fel”). Pur si simplu un alt proiect asemanator (sa fim seriosi, nu exista o foarte mare varietate de modele de site-uri pe lumea asta). Tu, gigel, avand o constiinta bine dezvoltata, iti pui intrebarea: “cum scriu eu acest proiect la standardele mele ridicate, avand totusi grija sa nu semene codul prea mult cu cel de la primul proiect ca sa nu am apoi probleme? ma fortez sa-l scriu altfel? wtf?”.

Orice programator experimentat stie ca de la un anumit nivel in sus intri in niste “patternuri” de proiectare si programare, modele pe care le repeti la orice proiect: felul cum scrii si incluzi modulele, cum tratezi userii, formularele, etc.

Asa ca esti pus intr-o situatie destul de absurda, si incepi sa-ti pui si mai multe intrebari.

• Cum poate cineva sa ingradeasca o metoda de a rezolva o problema?
• Cum poti tu sa eviti sa rezolvi o problema intr-un anumit fel (care tie ti se pare foarte destept) doar pentru ca aceasta rezolvare ai vazut-o intr-o bucata de cod asupra careia altcineva detinea drepturi de proprietate intelectuala?
• Poti spune ca ai furat (la modul penal) aceasta solutie daca totusi o folosesti in continuare?
• Poti spune ca ai “eliberat” acea bucata de cod daca o rescrii putin? Hah!
• Ce mai inseamna proprietatea asupra unui produs daca toate partile sale componente sunt astfel libere?

O abordare (practica, nu filozofica) asupra problemei este cea din articolul 10 Absolute `Nos!` for Freelancers

In my Terms and Conditions that I require all new clients to sign, I make sure they know that (1) their code has utilized code from other projects which I haven’t charged them for
(2) I will probably use code from their project on other projects
(3) they own the code and implementation of the project (finished website), but not the actual code pieces (login system, image uploader, etc.).
I pride myself in productivity and speed, and I need to use other code all the time to accomplish this.

Exista vreo legislatie in vigoare in Romania care defineste “proprietatea intelectuala”?